Assassin’s Creed Mirage Review: privind spre trecut

După cum o facem de fiecare dată atunci când avem parte de un review al unui joc pe care am avut ocazia să-l încercăm și înainte de lansarea sa oficială, și acum vă recomandăm să consultați primele noastre impresii despre Assassin’s Creed Mirage înainte de a trece mai departe. Multe dintre lucrurile amintite în acel articol rămân valabile și pentru versiunea finală a jocului.

Ca poveste, Assassin’s Creed Mirage nu este foarte ambițios: lipsește porțiunea din prezent, iar firul narativ se concentrează pe ascensiunea lui Basim Ibn Ishaq, de la un simplu hoț care cu greu își câștiga existența pe străzile Bagdadului din secolului al IX-lea, până la un membru de seamă al organizației asasinilor.

Inevitabil, apar și trimiterile către rolul jucat de Basim în Assassin’s Creed Valhalla, însă producătorii au avut grijă ca acestea să fie destul de vagi, narațiunea din Mirage putând fi gustată chiar dacă nu aveți idee despre ce s-a întâmplat în jocul precedent al seriei. Asta nu înseamnă că nu este previzibilă, însă nu până la nivelul în care acest lucru să deranjeze. Pur și simplu nu excelează, menținându-se în media seriei. Chiar dacă este ușor naiv și confuz, Basim pare un erou cu ceva mai multă personalitate, câștigându-și un loc în top 5-ul celor mai memorabile personaje principale din această serie.

Eliberat de grinding-ul și adăugirile deloc esențiale aduse de componentele RPG din titlurile anterioare, Assassin’s Creed Mirage oferă și o durată „ideală” pentru această poveste: firul principal al campaniei poate fi dus la bun sfârșit în 15-16 ore. Dacă adăugați și contractele opționale reiese suficient timp cât sa justifice prețul investit în joc, fără să vă elimine din program orice altă activitate, așa cum o făcea Valhalla, spre exemplu.

Iar această „revenire la origini” se simte din plin și în privința gameplay-ului din Mirage: accentul cade…